Glosar de termeni de mediere

Arbitraj – procedura in care o a treia parte, neutra, (un arbitru), asculta argumentele partilor in conflict si apoi ia o decizie. Arbitrajul se poate desfasura pe langa o instanta de judecata sau in mediul privat. Functie de situatie, decizia unui arbitru poate fi executorie sau nu. Natura deciziei arbitrului este precizata de obicei de la inceput, de catre lege sau printr-o clauza contractuala. Comparativ, mediatorul nu are putere de decizie, el formuleaza recomandari, care sunt orientative pentru parti.

A treia parte (neutra) – persoana, grup sau organizatie impartiala care asista partile in conflict in incercarea acestora de a-l solutiona. Mediatorii, arbitrii, conciliatorii sunt toti considerati a fi a treia parte (neutra).

Conciliere – procedura informala in cadrul careia o a treia parte, pasiva, se “pozitioneaza” intre partile aflate in conflict si are rolul de a identifica şi deschide un canal de comunicare, transmitand, de obicei, mesaje intre partile in conflict, care nu sunt dispuse sa se intalneasca fata in fata. Termenul “conciliere” este deseori asimilat cu cel de mediere, totusi, concilierea este caracterizata de o mai mare pasivitate a celei de a treia parti. Procedura concilierii poate fi combinata uneori cu cea a medierii.

Confidentialitate – principiu al medierii prin respectarea caruia partile implicate sunt asigurate de păstrarea secretului conţinutului sedintelor de mediere. In cadrul procedurii de mediere, toate aspectele legate de confidentialitate sunt prezentate şi stabilite inainte de inceperea acesteia si sunt prevazute in contractul de mediere; daca la mediere participa si alte persoane acceptate de parti, acestea vor semna un angajament de confidentialitate.

Conflict – neinţelegere, ciocnire de interese, dezacord, antagonism, ceartă, diferend, discuţie (violentă), razboi; contradictie intre ideile, interesele sau sentimentele diferitelor persoane, care determină desfăşurarea unei acţiunii; ciocnire materială sau morală violentă; situaţie controversată; stare de duşmănie; divergenţă. Conflictele ce presupun un numar definit de parti implicate sunt deseori denumite dispute, acestea fiind evident diferite de conflictele de mare anvergura (razboaiele), care implica populatii, grupuri entice, natiuni.

Consens – intelegere, acord, identitate de pareri; prin mediere se urmareste ca partile in conflict sa ajunga la consens.

Discriminare – actiune a unor indivizi sau a unor grupuri de a trata inegal alti indivizi sau alte grupuri in raport cu trasaturi cum ar fi: apartenenta etnica, sociala, de rasa, religioasa etc. In mediere, principiul egalitatii partilor are drept consecinta problema nediscriminarii acestora prin refuzarea medierii sau prin exercitarea unei medieri la standarde inferioare din motive de rasa, culoare, nationalitate, origine etnica, limba, religie, sex, apartenenta politica, avere sau origine sociala.

Disensiune – neintelegere, cearta cauzate de nepotrivirea de interese, de opinii intre doua sau mai multe persoane.

Disputa – lupta pentru intaietate, pentru transarea in favoarea unei parti a unei rivalitati; cearta, neintelegere, diferend.

Evaluarea – este analiza impartiala a situatiei conflictuale, efectuata in asa fel incat sa permita identificarea cailor de rezolvare a ei. De regula, evaluarea presupune discutii separate cu partile implicate, cercetarea cauzelor şi evolutiei conflictului si incercarea de a ajunge la un acord asupra problemelor esentiale in jurul carora s-a dezvoltat conflictul. In procesul medierii, evaluarea este metoda folosita pentru a analizarea preliminara a unui caz şi care are ca rezultat stabilirea pretabilitatii rezolvarii prin mediere a conflictului analizat.

Impartialitate – calitate şi in acelasi timp indatorire de baza a mediatorului, care se concretizeaza prin capacitatea acestuia de a aprecia just, obiectiv situatia partilor, de la fi nepartinitor in procesul medierii. Daca pe timpul medierii apar factori care ar conduce la stirbirea sau pierderea impartialitatii mediatorului, medierea se poate opri.

Mediere – metoda voluntara, bazata pe increderea ca o a treia parte, neutra si impartiala, va inlesni comunicarea si negocierea intre parti, astfel incat acestea sa ajunga la o solutie consensuala pentru rezolvarea conflictului dintre ele şi concretizarea rezolvarii intr-un acord, de rgula scris. Cu toate ca este deseori considerata o procedura facilitativa, in unele cazuri de mediere, cea de a treia parte, neutra si impartiala, isi asuma anumite sarcini de evaluare a situatiei partilor, cum ar fi aceea de a le ajuta sa analizeze posibilele rezultate si sa se intrebe care sunt punctele tari si cele slabe ale argumentelor prezentate de fiecare dintre ele.

Co-mediere – este procedura de mediere pe care o conduc doi mediatori, simultan sau aternandu-si interventiile. Se intalneste in cazurile in care este utila folosirea de mediatori specializati in domenii diferite, atunci cand sunt mai mult de doua parti implicate in conflict si/sau in cazul in care e necesara echilibrarea proportiilor etnie/gen. Mediatorii mai noi pot beneficia de pe urma co-medierilor efectuate impreuna cu mediatori experimentati.

Mediator – persoana care mijloceste o intelegere intre doua parti aflate in conflict. In procesul medierii, mediatorul trebuie sa fie neutru şi impartial. Spre deosebire de judecator sau de arbitru, mediatorul nu are o autoritate legala, nu reprezinta o putere. El poate doar să convinga, sa stimuleze şi sa determine partile sa junga la o intelegere. In final, ca urmare a activitatii mediatorului, care a creat climatul de incurajare a respectului reciproc intre parti şi de avansare a dorintei de rezolvare a conflictului, se incheie un acord intre partile implicate in procesul medierii.

Negociere – metoda prin care partile fac schimb nemijlocit de idei, puncte de vedere, promisiuni si discuta despre problemele din jurul disputei lor. Negocierea este mai ales practica milenara a armonizarii intereselor partilor prin definirea unui interes comun şi nu doar de o alternativa la un conflict potential, violent sau neviolent. Negocierea este utilizata intr-o multitudine de domenii: economic, politic, diplomatic, social etc. Se poate afirma ca medierea este un tip aparte de negociere.

Neutralitate – indatorire de baza a mediatorului de a nu se implica decat in limitele impuse de procedura in conflictul dintre partile supuse medierii. Mediatorul nu trebuie sa aiba nici un interes personal in incheierea acordului sau in modul si in formele in care se preconizeaza ca acesta sa fie incheiat.

Rezolvarea Alternativa a Disputelor (RAD, in limba engleza ADR – Alternative Dispute Resolution) – totalitatea tehnicilor şi procedurilor de solutionare pe cale amiabila a conflictelor. In sens restrans, se refera la negociere, conciliere, arbitraj si mediere ca un set de alternative la procesul de judecata. In sens mai larg, vorbim despre toate metodele prin care poate fi rezolvat un conflict intre parti, folosind alte mijloace decat procesul in justitie.