Ce este medierea? CLICK pentru a te INTOARCE

Medierea este, inainte de toate, o arta prin care mediatorul reuseste sa transforme un conflict intr-o intelegere ca rezultanta a optiunilor generate si alese de parti.

Este cunoscut ca rezolvarea clasica a conflictelor presupune apelarea la organele de justitie, care le soluţioneaza pe principiul castig-pierdere (o parte invinge, cealalta este invinsa). Acest mod de solutionare nu raspunde multitudinii tipurilor de conflicte din societatea contemporana, in principal din cauza naturii foarte diversificate a relatiilor sociale si economice existente.

            Din literatura de specialitate internationala rezulta o multime de aprecieri referitoare la mediere, care o califica, printre altele, drept un raspuns la problematica lumii contemporane, un instrument al societatii civile care serveste la afirmarea unor valori precum responsabilitatea si solidaritatea, un fenomen la de actualitate care devanseaza alte modalitati consensuale de rezolvare a conflictelor, o forma de educaţie sociala durabila ce vizeaza dezvoltarea abilitatilor de comunicare si rezolvare a conflictelor, astfel incat oamenii sa ajunga sa se inteleaga direct in rezolvarea problemelor pe care le au etc.

Medierea face parte din marea familie a metodelor alternative de solutionare a conflictelor - ADR (Alternative Dispute Resolution). Acest termen desemneaza o mare varietate de procese prin care unele conflicte pot fi rezolvate in afara procedurii judiciare. Desi denumirile si continutul acestor procese prezinta unele diferente, scopul lor este comun: realizarea, prin intermediul unei terte persoane, a unei intelegeri intre partile in conflict fara a se recurge la procedura judiciara.

            In lucrarea “Modalitati alternative de solutionare a conflictelor (ADR)” a mediatorilor Zeno Sustac si Claudiu Ignat se prezinta etimologia termenului mediere ca fiind latinescul mediare, care inseamna intermediere, mijlocire, precum ai multitudinea de definitii date de-a lungul timpului si in diferite tari. In Romania, neavand deocamdata o literatura de specialitate in adevaratul inţeles al cuvantului in domeniul medierii, ci numai cateva lucrari de inceput, unica definiţie “oficiala” la care ne putem raporta este cea din articolul 1 alin. 1 al Legii nr. 192/2006, care reglementeaza domeniul, si anume: "medierea reprezinta o modalitate facultativa de solutionare a conflictelor pe cale amiabila, cu ajutorul unei terte persoane specializate in calitate de mediator, in conditii de neutralitate, impartialitate si confidentialitate". Alineatul 2 al aceluiasi articol precizeaza ca “medierea se bazeaza pe increderea pe care partile o acorda mediatorului, ca persoana apta sa faciliteze negocierile dintre ele si sa le sprijine pentru solutionarea conflictului, prin obtinerea unei solutii reciproc convenabile, eficiente si durabile”.

            Faptul ca medierea este inca facultativa, face ca domeniul sa progreseze foarte lent, cu toate incercarile de a se introduce in noul proiect al Codului de procedura civila o prevedere prin care se cere ca judecătorii sa recomande medierea ca etapa preliminara acceptarii introducerii acţiunilor in instanta[1].

La mediere se poate recurge, asa cum prevede Legea nr. 192/2006 la art. 2 alin.1, inclusiv dupa declansarea unui proces in fata instantelor competente, partile putand conveni sa soluţioneze pe aceasta cale orice conflicte in materie civila, comerciala, penala, de familie, precum si in alte materii, in conditiile prevazute de legea  respectiva.